Actorul care ne-a făcut să râdem: la sfârșit, el n-a mai avut motive să râdă. Marea suferință a lui Aurel Cioranu, înainte să moară

Aurel Cioranu a fost unul dintre actorii imporanți ai unei generații, jucând în multe filme pe care, cu siguranță, le-ai și văzut, în cazul în care îți plac peliculele realizate înainte de 1989, ori ești un pasionat al acestei nișe.

Aurel Cioranu, un actor cu un talent nativ

„Aşa a început teatrul pentru Aurel Cioranu, actor al Teatrului Bulandra din Bucureşti: Zorii debutului meu au fost frumoşi. ‘Nota zero la purtare’ a fost primul meu succes, iar Beligan m-a văzut într-o seară şi m-a strigat: Cioranu, mi-ai plăcut foarte mult, nu vrei să vii la noi la teatru? Părăsirea scenei a fost discretă ca şi ieşirea din această viaţă. Ne luăm rămas bun de la un om sensibil, cald, generos şi binevoitor”, se arăta într-un comunicat UNITER din anul 2014, an în care Aurel Cioranu pleca pentru totdeauna dintre noi.

Aurel Cioranu, născut pe 17 octombrie 1929, la Bucureşti, și a fost actor de teatru şi film.

El a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anul 1954.

Așa cum mulți aveau să spună, de-a lunul timpului, a fost un actor extraordinar, reușind să-și păstreze autenticitatea.

Pe vremea când filma pentru „D-ale carnavalului”, Aurel Cioranu a reușit să cunoască mulți actori importanți ai vremurilor, printre care Alexandru Giugaru, Ion Lucian, Vasilica Tastaman, dar și mulți alții.

A avut un talent nativ de a reproduce realitatea pe scenă, iar de reflectoare nu se ferea câtuși de puțin.

În plan personal, Cioranu dovedea că poate fi, deopotrivă, și un om cu un mare caracter, având mereu o vorbă bună pentru toți cei care îi treceau calea.

Marea suferință a lui Aurel Cioranu

Dintre toate cele care i s-au întâmplat, cea mai mare suferință a lui Aurel Cioranu s-a întâmplat atunci când n-a mai putut să joace, fiind scos la pensie forțat.

„Am fost scos la pensie forţat şi de necaz şi de durere am suferit mult, acum mi-am revenit. Nu vreau să mai joc. Nu pot să o iau de la început. E mai bine să păstrez amintirile plăcute.

M-am hotărât să fac teatru pe la 15 ani, la 20 am dat la Institut, la 24 am absolvit şi imediat am fost repartizat la Teatrul de lângă Poliţie.

Acolo m-am îmbolnăvit, am fost internat, m-a vizitat Liviu Ciulei şi m-a luat la Bulandra. Zorii debutului meu au fost frumoşi.

Nota zero la purtare a fost primul meu succes, iar Beligan m-a văzut într-o seară şi m-a strigat: Cioranu, mi-ai plăcut foarte mult, nu vrei să vii la noi la teatru? În Moara cu noroc l-am jucat pe Lae. Filmul nu şi-a pierdut din farmec nici după atâţia ani.

Apoi, nu pot uita Doi vecini, unde am jucat alături de marele Birlic, dar şi de Mitzura Arghezi şi Ion Lucian. Şi Cetăţeanul turmentat, în distribuţia minunată a Scrisorii pierdute a lui Ciulei. Nu mai avea nimeni curaj să pună în scenă după el.

Doar Pintilie, mult mai târziu, în De ce trag clopotele, Mitică? Am jucat în Păcală, al lui Geo Saizescu şi nu numai.

Am avut succes cu Ciulei, cu Pintilie, dar n-am dat cu nicio piesă de pământ. De sufletul meu se apropie mai mult comedia, dar am jucat şi dramă”, declara, cu puțin timp înainte să moară, artistul.

Pe durata carierei sale, Aurel Cioranu a avut oportunitatea să joace în „Aproape de soare”, „Eu, tu şi Ovidiu” (1977), „D-ale carnavalului”, „Rămân cu tine” (1982), „Porţile albastre ale oraşului”, „Învingătorul” (1981), La „Moara cu noroc”, „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), „Păcală”, „O scrisoare pierdută”, (1977), „Elixirul tinereţii”, „Haiducii lui Şaptecai”, „Explozia”, „Doi vecini”, „Erupţia”, „Și Ilie face sport” sau „Brigada Diverse”.

Totuși, el a fost nelipsit de pe scena Teatrului Bulandra, unde a jucat în: „O scrisoare pierdută”, de I. L. Caragiale, regia Liviu Ciulei, „Ivanov” de Anton Pavlovici Cehov, regia Ioan Taub, „Melodie varşoviană”, „Viteazul”, „Somnoroasa aventură”, „Puricele în ureche”, „Occisio Gregorii”, „Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie”, „Ziariştii”, „Răzbunarea lui Cupidon”, „Militarul fanfaron”, „Barbul Văcărescul vânzătorul ţării” sau „Noţiunea de fericire”.

S-a stins în data de 8 august 2014, la vârsta de 84 de ani.